sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Doha 2010 .the race

Startul cursei a fost amanat cu 15 minute, si ni s-au comunicat inca 2 tururi de incalzire de catre presedintele federatiei qatariene de motociclism si automobilism.
Strategia echipei a fost sa schimbam o singura data anvelopa de fata si pe cea de spate la fiecare 2 ore. Eu am intrant al treilea cand deja cauciucul fata avea o uzura destul de mare, am incerca sa il conserv cat mai mult fara sa mai franez puternic la intrarea in viraje dar dupa aproximativ 30 minute am iesit la boxe pentru ca riscul sa cad era prea mare. circuitul consuma foarte repede anvelopele, majoritatea echipelor schimbau anvelopa spate la o ora si pe cea de fata la 2 ore, iar cei mai rapizi schimbau ambele anvelope la o ora de mers pe pista. Am reintrat tot eu pe pista pentru ca nu erau pregatiti nici unul din cei doi piloti sarbi sa ma schimbe.
La urmatoarea intrare am patit cam acelasi lucru dar cu anvelopa de spate care practic nu mai avea caucicuc de rulare pe ea si faceam sliduri in orice viraj.
Dar am fost initiat in mersul cu anvelope ajunse la limita din sesiunea de antrenament si calificari unde niciodata nu am avut anvelope noi pe motocicleta. echipa a folosit Pirelli Sc2 pe fata si o compozitie speciala pe spate ceva mai dura decat sc2. Pentru mine partea dificila a fost acomodarea cu motocicleta care practic nu avea amortizor de ghidon, acceleratia era ce din fabrica , foarte lunga si incomoda, scaritele erau cele de serie si cam atingeam cu cizmele in viraje, electronica de serie, care ne-a obligat sa folosim o transmisie finala lunga cu care am pierdut 1-2 secunde/turul de circuit, la iesirile din viraje, fata de transmisia mai scurta din calificari.
La aproximativ 3 ore de mers au inceput sa apara problemele, toate pe "tura" lui Zeljko intai a fost rechemat la boxe pentru verificarea presiunii anvelopei spate, i se paruse unui mecanic ca anvelopa e prea moale, apoi s-a rupt tija schimbatorului de viteze, dupa inca 2 tururi a revenit cu bateria descarcata, dupa inca 4-5 tururi a revenit cu bateria de rezerva descarcata si totul parea sa se termine aici...dar cu ajutotul unui mecanic de la echipa de uzina Suzuki, a diagnosticat rapid problema si am schimbat alternatorul cu cel de pe motorul de rezerva. De aici am revenit pe cursul normal...doar cu probleme de uzura a cauciucurilor. Am mers cat am putut de constant, fara sa fortez pe franari sau accelerari. In majoritatea virajelor eram aproape la fel de rapid cu pilotii din fruntea clasamentului, dar pe accelerari, anvelopele lor mai noi si sistemul de control al tractiunii, care la noi era inexistent, facea mari diferente. Una peste alta, consider ca prima participare la o etapa de mondiale a fost un succes, locul 10 din 18 echipe inscrise la clasa superstock, a propulsat echipa cu peste 5 pozitii in clasamentul final.

De aici mergem la Bahrain pentru o cursa de test, in vederea introducerii in calendarul 2011 a unei etape pe circuitul de formula 1.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu